DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: „Părintele filologiei românești” – ANNIVERSARIUM – TIMOTEI CIPARIU 202

Supranumit „Părintele filologiei românești”, Erudit român transilvănean și revoluționar pașoptist, Timotei Cipariu (n. 21 februarie 1805, Pănade, plasa Hususău, comitatul Târnava-Mică – d. 3 septembrie 1887, Blaj) cleric greco-catolic (canonic și prepozit capitular), politician în Transilvania și membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, lingvist, istoric, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române”, poliglot (cunoștea circa 15 limbi).

Filolog şi cărturar enciclopedist, în descendenţa Şcolii Ardelene. Gimnaziul (1816–1821), cursul filosofic (1821–1822) şi seminarul teologic (1822–1825), la Blaj. Profesor de filosofie la Gimnaziul din Blaj (din 1825/1826); profesor de teologie dogmatică, doctrina religiei şi studii biblice la seminarul din Blaj (din 1830). Director al Gimnaziului şi inspector al şcolilor din Blaj (1854–1875), director al tipografiei diecezane (1833–1863). Preot greco-catolic (1827), apoi canonic, vicar şi prepozit metropolitan. Unul dintre autorii programului expus la adunarea de la Blaj, Câmpia Libertăţii (3/15 mai 1848); deputat în Dieta de la Sibiu (1863–1864). Membru fondator (1861) şi primul vicepreşedinte al ASTREI, membru fondator (1866) şi vicepreşedinte (1867–1872) al Societăţii Academice Române, membru al Societăţii Germane de Orientalistică de la Berlin. A editat Organul luminărei (1847–1848), prima revistă scrisă integral cu litere latine, Învăţătoriul poporului (1848), Arhiva pentru filologie şi istorie (1867–1872. Editor şi autor de manuale, de cărţi educative şi teologice. 

(https://romanian-philosophy.ro/encyclopedia/cipariu-timotei/)