DIN CUFĂRUL BIBLIOTECII: POMPILIU CONSTANTINESCU – 120

POMPILIU CONSTANTINESCU

(n. 17 mai 1901, București, România – d. 9 mai 1946, București, România), critic literar român.
…„în locul unde a văzut lumina zilei, pe strada Sabinelor, nr. 109, fiu al lui Ion Constantinescu, funcționar vamal, nu fără instrucție, și al Vasilichii Petrescu, nepot după tată al lui Constantin Constantinescu, originar din satul de podgorie Ceptura, statornicit în împrejurimile Bucureștilor, ca proprietar de vie și negustor“ (G. Călinescu).
A urmat cursurile liceelor „Gh. Lazăr“ și „Mihai Viteazul“, precum și Seminarul pedagogic din București. A urmat cursurile Facultății de Filosofie și Litere din București, publicând la Revista Fundațiilor Regale, Kalende, Mișcarea literară, Sburătorul, Viața literară și Vremea.
S-a stins din viață la 9 mai 1946, în plină putere creatoare. În anul dispariției, era directorul liceului CFR de băieți „Aurel Vlaicu” din București și preda și limba română, ca profesor de liceu.

În eseul „Critica literaților”, din 1938, Pompiliu Constantinescu își exprima convingerea: Critica modernă este ea singură un gen literar, o creație, de al doilea ordin, dacă vreți, a spiritului, lângă creația artistică, și un vehicul de valorificare, fără prezența căruia literatura ar fi ea însăși păgubită.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

GEO DUMITRESCU

(n. 17 mai 1920, București – d. 28 septembrie 2004), poet, traducător și scriitor român.