Biblioteca Județeană “Christian Tell” Gorj

Biblioteca Județeană “Christian Tell” Gorj

O poveste de dragoste ca o Pasăre Măiastră – Maria Tănase și Constantin Brâncuși

de | mart. 29, 2024 | Evenimentele bibliotecii

“Când te ascult cum le zici, Mărie, aș fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru o Pasăre Măiastră! Auzi tu, fată, mă înțelegi? Vezi, tu, Mărie! Am colindat toată lumea, mă cunoaște tot pământul prin ce m-am priceput să fac, dar când aud cântecele noastre, mă apucă un dor de țară, de oltenii tăi și-ai mei, de apa tânguitoare a Jiului, de satul meu… Auzi? Mă-nțelegi?” Atunci, Neica Costică – cum îi spuneau cei câțiva cu adevărat apropiați creatorului ”Coloanei Infinitului” – s-a îndrăgostit ca un adolescent de ”Pasărea Măiastră”. La prima vedere. Și la prima audiție. Iar ”Privighetoarea” a vibrat instantaneu la privirea dincolo de timp și spațiu pe care maestrul absolut a dăltuit-o în inima ei. Maria și-a deschis sufletul, i-a împărtășit sentimentele devastatoare și i-a dăruit cântecul sfâșietor al iubirii lor adevărate, dar fulgerătoare și neîmplinite! Împreună ei au scris o poveste de dragoste pe cât de atipică, pe atât de autentică și unică. De obicei, îl asociem pe Brâncuși cu Poarta sărutului, Masa tăcerii și Coloana Infinitului. Dar dacă e să facem un salt în viața lui, în inima lui, descoperim lucruri cu totul inedite care, pur și simplu, ne impresionează, ne fascinează și ne stârnesc curiozitatea de a descoperi și mai multe. Totul a început în 1938, la Paris, unde Dimitrie Gusti organizase o expoziție de artă populară. În Paris s-au văzut pentru întâia oară și s-au îndrăgostit nebunește din prima clipă. Ea proaspăt afirmată, el un sculptor de renume internațional, aflat în plină maturitate artistică. Maria Tănase avea, pe atunci, 25 de ani. Iar Constantin Brâncuși 62. Dragostea lor a fost una vulcanică, devoratoare și – aparent paradoxal – nemuritoare! A fost cu adevărat ”agonie și extaz”, a fost rai și iad. La 26 de ani, Maria era de o senzualitate răvășitoare, iar glasul ei răscolitor l-a vrăjit pe neica Costică aflat la zenitul vârstei și la apogeul creativ și creator al infinitei sale vocații!
”Brâncuși îi spunea Mariei, la început, că atunci când o aude cântând ar fi în stare să dăltuiască o pasăre măiastră pentru fiecare cântec românesc. Însă la sfârșitul relației, spunea despre Maria că este o Casandră antică, o bocitoare profesionistă, demnă numai pentru trântori.”
”Nu-i o cântăreață, bă, ci o bocitoare! Locul ei predestinat se află la înmormântări, iar nu la ospețe. Să încerce să cânte la Opera cea Mare din Paris sau la Opera din București”.
 Dacă la început s-au iubit nebunește și au petrecut două nopți împreună, departe de lume, în atelierul lui din Paris, în timp, ”văpaia” s-a stins și a lăsat loc doar amintirilor. Ea îl părăsește, după doi ani de relație, Brâncuși fiind dezamăgit de cariera ei lăutărească, iar ironiile lui începuseră să devină deranjante. Când Brâncuși a plecat să-și continue ”Coloana Infinitului” în spațiul eternității, Maria l-a plâns cum numai ea știa s-o facă pe neica Costică al ei… El, cel care o dojenea aspru că își vindea vocea ca o bocitoare în cârciumi, la zaiafeturi. De altfel, acesta a fost și motivul despărțirii lor: Brâncuși voia ca Marioara lui să cânte opera, să se lepede de bocet și să caute să exprime sunetul primordial al muzicii pure. Așa cum el căuta și izbutea să exprime prin piatră inefabilul și infinitul, tot așa se aștepta să facă  și Măria prin muzică. Cinci ani mai târziu, Maria Tănase a încercat să renunțe la a mai cânta prin marile localuri bucureștene și să cânte operetă. Prestația ei a fost însă sub așteptări și, când a realizat că Brâncuși avea dreptate a suferit cumplit. Nu a apucat să îi mai spună însă acest lucru: în 1957, Brâncuși s-a stins din viață, iar ea “l-a plâns cu lacrimi fierbinți și în bocete adevărate”. După ce l-a jelit câteva luni în șir, s-a dus la arhitectul Octav Doicescu și l-a implorat să-i facă planurile pentru o școală de muzică folclorică la Târgu-Jiu. Dorea să se așeze acolo, pentru a-și petrece ultimii ani ai vieții între sculpturile lui, crescând noi generații de cântărețe. Își dorea să aducă la școala ei, eleve de pe plaiurile natale, dar și din toate colțurile pământului, pentru a le învăța muzicalitatea folclorului românesc. Nu a apucat însă, nici ea, să-și îndeplinească “măiastrul vis”: în primăvara lui 1963, într-un turneu la Hunedoara, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Avea să se stingă din viață la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963, la ora 14:10. O pasăre măiastră încremenind în liniște, lăsând să zboare, în urma sa, nepieritoarele contururi ale cântecului.
Material cules și prezentat de Anca Tatiana Vintilă
Surse:
https://www.radiodcnews.ro/povestea-de-dragoste-dintre…
https://www.napocanews.ro/…/maria-tanase-si-constantin…
https://ampress.ro/maria-tanase-si-constantin-brancusi-o…/
https://www.gandul.ro/…/poveste-de-dragobete-cum-s-au…
https://www.gds.ro/…/poveste-de-dragobete-cum-s-au…/

 

Biblioteca Județeană “Christian Tell” Gorj
Calea Eroilor, numărul 23, Târgu Jiu, Gorj
Telefon: 0253/214.904
Email: bibliotell@yahoo.com
Suntem și pe Facebook
Locație – Google Maps

Evenimentele Bibliotecii

Vezi toate Evenimentele

Sari la conținut