IOANA DINULESCU
1950: Ioana Dinulescu, poetă. Autoare a numeroase volume de versuri care au aşezat-o în prim-planul literaturii din Oltenia, Ioana Dinulescu a avut o carieră profesională în care talentul şi creativitatea s-au împletit armonios, îndrăgită în postura de redactor al Radio Oltenia Craiova sau redactor al revistei Ramuri. (d. 27 februarie 2019)
————————
Rosa canina
Între mine şi clipă: o flacără,
un rug de care-mi odihnesc tâmpla-nsetată.
Păsări seamănă brazde în zbor,
o ploaie rodnică peste zări
se arată.
Îngenunchez la altarul de iarbă –
tipsie acum, ţărâna mă poartă;
turnuri de răcoare ascund
rosa nimbată.
Ferec pleoapele şi lumea, jumătate
se dezveleşte: un fruct
cu carnea străvezie;
cealaltă jumătate a ei se iscă
sub degetele închipuirii mele,
în câmpie.
Toamna, când totul se vede
Toamna, de la fereastra mea
totul se vede.
Şi moartea se vede şi viaţa se vede,
când bunul Dumnezeu îmi trimite
dimineaţă de dimineaţă,
un stol cârcotaş de porumbei
de oraş, să mă trezească ei
din somnul privirii.
Dealurile Jiului strălucesc
pe retina ochilor mei
la fel ca Muntele Ararat,
dar ele sunt verzi, nu de piatră amară.
Dealurile însemnate de drumul
Calafatului care duce spre Dunăre,
care ne poartă spre Mare,
asmuţind către mine săgeţi
de frunze aurii, de ghimpi de Rosa
Canina şi de must dulce de porumbe
amare.
Toamna, de la fereastra mea se vede
totul mai verde, dureros de prietenos,
de la fereastra mereu deschisă spre cerul
înaltului Dumnezeu.
Din faţa ei eu ascult
croindu-şi cărări prin ureche
Dealurile Jiului
şi poteca ce ne poartă spre Dunăre.
Cărarea ce ne va purta într-o zi
de 8 septembrie, anno domini,
spre Marea cea Mare.
