Poetul John Keats, bronz, autor Stuart Williamson
JOHN KEATS
omagiu la 200 de ani de când poetul este printre stelele strălucitoare
Sonet
Tu, ce-ai simțit în ochi al iernii vifor,
Văzând prin cețuri norii de omături
Și vârf de ulmi prin stelele-nghețate,
Simți-vei seceriș că-i primavară.
Tu, cel al cărui unic tom a fost
Lumina beznei lungi ce ți-a fost hrană,
Nopți după nopți, plecat cât era Phoebus,
April ți-o fi-ntreită dimineața.
Nu căuta cunoașterea! – Eu n-o am,
Dar cânt firesc când dă căldura buzna.
Nu căuta cunoașterea! – Eu n-o am,
Dar Seara mă ascultă… Cel ce-i trist
Gândind la trândăvie, trândav nu e
Și-i treaz cel adormit se crede.
Versuri de la Endymion
Un lucru frumos este o bucurie inepuizabilă:
farmecul său sporește; nu va trece niciodată
în nimicnicie; ci va păstra încă un umbrar liniștit
pentru noi și un somn plin de vise încântătoare,
sănătate, vigoare și o respirație calmă.
Așadar, în fiecare dimineață, împletim
o centură înflorită să ne legăm de pământ,
în ciuda melancoliei, a inumanei penurii
de firi nobile, a zilelor triste, a tuturor căilor
bolnave și prea întunecate meșteșugite
pentru căutarea noastră: da, în pofida a toate,
o anume formă a frumuseții îndepărtează
giulgiul de pe spiritele noastre mohorâte.
traducerea: Florin Caragiu
