DANIELA CRĂSNARU
Scrisoare
Mai ții minte ceva din tulburatul april?
Mai știi alfabetul acelor frenetice zile?
Turnu-n flăcări de unde săream amândoi
Îți mai joacă și-acum în pupile?
Ții minte? Sângele tău se vindea bucuros
Pe-o monedă de aer, pe-o frunză, pe-o părere…
Ca să poți auzi în mijlocul codrului
Pe cerul scorburii dulci, cum toarce îngerul miere?
Numele meu, mai schimbă el echilibrul luminii?
Îți lunecă-n sânge, corabie cu mirodenii din cer?
Te mai temi cum să nu mă mai strivească amurgul
Sub o-nroșită petală, petală de fier…
Mai ții minte ceva din tulburatul april?
Mai știi alfabetul acelor frenetice zile?
Câte clipe, câți ani, și vremea…și vremea…
Mai ții minte ceva din tulburatul april?
Mai ții minte?…
Respiraţie
Mâna mea care scrie
Intrând în albul hârtiei, în carnea ei
Rece, neutră, până la umăr, până la ultima
Clipire a pleoapei.
O sinucidere
Elegantă
Aproape perfectă.
Ludică
Mai sunt câteva instincte care nu-ncap în computer,
Câteva sentimente necodificate.
Sufletul umblă prin trup ilicit
Ca un râu fără margini trasate.
Cineva vinde sub preţ un gram de speranţă.
Noi privim sceptici din mijlocul Marelui Târg.
Până şi sfinţii sunt chibzuiţi şi-şi mănâncă
Haloul din frunte, cu sârg.
Taurul vine şi acum în arenă
Dintr-un timp ireal ca un mit.
Hai să-l lovim cu-n fascicul de laser
Sau cu un atom obosit.
Cine se mai aruncă azi în groapa cu lei?
Cine mai are timp de un gest anacronic?
Cine să mai consume mireasmă de tei
În veacul precis şi ironic?
Tu zâmbeşti programat, între două şedinţe,
Între două infarcturi răspunzi la apel
Şi-ţi ascunzi cu grijă în cutele cărnii
Un instinct demodat şi rebel.
Un grafic ciudat te invită metodic
Să fii totuşi om, dar să nu ai vreo vină,
De aceea ţi s-a programat, anul ăsta, în gând
Un minut de tandreţe adulterină.
Dar eu spăl când am chef podelele-n Eden,
Doar viaţa mea clocoteşte sub sceptrul ludic
Cum clocoteşte seva prin cămara vocalelor
Unui cuvânt suculent şi impudic.
h